Istoria parfumului

Comentarii (0) 5

Primele utilizãri ale substanþelor aromate, precum tãmâia, care au dus la crearea parfumurilor, aveau destinaþii ritualice. ÃŽnsã, destul de repede, în Mesopotamia ºi în Egiptul antic au apãrut primele esenþe parfumate care erau folosite cu un rol pur monden, þinând de codurile eleganþei ºi etichetelor valabile pentru înalta nobilime. Primul creator de parfumuri consemnat de istorie a fost o femeie: Tapputi, în jurul anului 1200 î.Hr., în Mesopotamia. Filonul religios era însã vizibil în folosirea uleiurilor parfumate, a cremelor ºi a parfumurilor de cãtre aristocraþiile Mesopotamiei ºi Egiptului Antic: parfumurile ºi mirosurile frumoase aveau darul de a-l apãra pe cel care le purta de spirite rele ºi de boli. Ideea a persistat pânã în Franþa Regelui Soare, în secolul al XVII-lea. ÃŽn ciuda faptului cã, spre deosebire de antici, curtenii regelul Ludovic    al XIV-lea erau mult mai expuºi la boli ºi la epi­de­­mii, din cauza uzanþelor de igienã, absolut precare în acea perioadã. Regele Soare însuºi nu a fãcut baie, la un moment dat, timp de patru ani. Parfumurile aveau, în aceastã peri­oa­dã, menirea de a acoperi carenþele de igienã.
Istorie -  ÃƒÅ½n Europa medievalã, parfumurile s-au dezvoltat pornind de la cunoºtinþele din acest domeniu transmise de învãþaþii orientali, fie arabi, fie chinezi. ÃŽnsã punctul de turnurã l-a reprezentat descoperirea alcoolului etilic de alchimiºtii europeni. ÃŽn Renaºtere, parfumul a fost folosit atât ca instrument de seducere, cât ºi ca armã fatalã, deseori stând la baza unor otrãviri între rivali.
Modernitate -   O datã cu domnia lui Ludovic al XV-lea, cutumele legate de sãnãtate s-au îmbunãtãþit simþitor, iar parfumurile au devenit mult mai delicate. De altfel, secolul
al XVIII-lea este considerat momentul în care marile case de produse cosmetice au apãrut, parfumul stabilindu-se ca una dintre cele mai apreciate mãrci ale distincþiei personale. Tot în acest secol au fost definitivate ºi familiile olfacti­ve, cu cele patru tipuri de esenþe pe baza cãro­ra se creeazã parfumurile pentru bãrbaþi ºi femei.
Tamaia -  Dezvoltarea parfumurilor a plecat de la folosirea tãmâiei în ritualurile religioase antice. Fumul frumos mirositor este produs de substanþele organice, precum mirtul, camforul, diferite tipuri de rãºini sau lemn aromat, precum santalul sau chiparosul. Tãmâia este în continuare folositã pentru ceremoniile de cult, însã ºi-a dezvoltat ºi utilizãri mult mai "secularizate", în Asia fiind un foarte eficient remediu împotriva þânþarilor.
Uleiurile -  La cumpãna dintre secolele al X-lea ºi al XI-lea, savantul persan Ibn Seena, cunoscut în Occident ca Avicenna, a pus la punct procedura de extragere a uleiurilor parfuma­te din flori prin distilare. Cer­cetãrile sale în domeniul producþiei uleiurilor parfumate au influenþat decisiv tehnica parfu­merilor europeni. Pânã la Avicenna, parfumurile erau produse din esenþe aromate de lemn sau plante precum mirtul sau cimbrul, însã nu fuseserã folosite niciodatã florile.
Cremele -  ÃƒÅ½n Evul Mediu, în Europa, parfumurile cremã erau extrem de apreciate la marile curþi din Apus. Ajunse pe continentul european datoritã influenþelor asiatice, procedurile de fabricare a esenþelor parfumate au dat un adevãrat impuls alchimiºtilor care, pe lângã cãutarea pietrei filozofale, au devenit furnizori de cosmetice pentru aristocraþiile vestice. Parfumul era folosit frecvent în aceastã perioadã, în aproape toate produsele de cosmeticã.
Sticlute -  Primul parfum modern a apãrut la curtea Ungarie, în secolul al XIV-lea. A fost creat pentru regina Elisabeta a Ungariei, în 1370, fiind un amestec de uleiuri parfumate diluate cu alcool etilic. Consacratã sub denumirea de Apã de Ungaria, esenþa care stã la baza lui este în continuare folositã ºi azi de marile case de parfumerie sub aceastã titulaturã. Primele parfumuri lichide erau ambalate în fiole de sticlã. ÃŽncepând cu secolul al XVIII-lea, sticlele de parfum au devenit ele însele adevãrate opere de artã. Artiºti precum René Lalique au creat, la începutul secolului XX, sticle pentru case renumite de parfumuri, precum Coty sau Houbigant. Sticlele cu pulverizator sau cu pompiþã au devenit simbolurile cochetãriei ºi ale eleganþei, iar firme precum Lanvin sau Creed au consacrat tradiþia marilor parfu­muri, ale cãror formule sunt fo­losite de mai bine de 100 de ani.
Primul deodorant folo­sit pe scarã largã, comercialã, a apãrut în la sfârºitul se­colului al XIX-lea ºi a constituit o adevãratã revoluþie atât în igiena personalã, cât ºi în ceea ce priveºte accesul la parfum. Unele deodorante au în­cap­sulate esenþe parfumate, pu­tând fi folosite ºi în loc de parfu­mul propriu-zis. ÃŽn general, în compoziþia chimicã a deo­do­rantelor intrã automat ºi un agent cu rol de parfumare, indi­ferent de forma lui (stick, roll on, spray).